Musetelul

Denumirea stiintifica

MATRICARIA CHAMOMILLA

Fam. ASTERACEAE

Denumirea populara

romaniță, mătrice, mătricea, morună,roman, romonel , românică

Caractere morfologice

  Musețelul este o plantă erbacee, anuală, spontană, atingând o inălțime între 20 și 60 cm. si mult ramificată, cu flori grupate în capitule terminale. Marginea fiecărui capitul este ocupată de flori albe, iar în regiunea lui centrală se găsesc numeroase flori tubuloase, galben-aurii. Receptaculul capitulului, plan la începutul înfloririi devine conic si gol la interior, ceea ce permite deosebirea florilor de mușețel adevărat de florile recoltate de la specii înrudite dar care nu au proprietăți terapeutice

Raspandire

  Musetelul este o plantă originară din sudul si sud-estul Europei, astăzi întâlnită în aproape întreaga lume. În țara noastră are o mare arie de răspândire întâlnindu-se aproape peste tot, de la câmpie unde apare masiv pe solurile sărăturoase, pâna în toate locurile însorite si mai umede de pe lângă drumuri, căi ferate, pajisti, fânete, cu predilecție pe solurile nisipoase usoare.

Cultivare

  Înfloreste începând cu lunile aprilie-mai până la sfârsitul lunii august, uneori înfloreste si a doua oară în septembrie. Momentul cel mai prielnic pentru recoltare este atunci când majoritatea inflorescențelor au petalele marginale dispuse orizontal (Flores Chamomillae), în această fază de înflorire, florile au cel mai mare conținut în ulei esențial. Recoltarea se face numai după ce s-a ridicat roua si numai pe timp însorit, de obicei o singură dată pe an, în lunile mai-iunie.

  Inflorescentele de musetel se culeg in zilele insorite, in timpul prinzului, cånd florile ligulate au pozitie perpendiculara pe capitul si cånd 50% din florile tubulare sunt deschise.

Compoziţia chimică

  Această plantă conține : ulei volatil bogat în chamazulenă, substanțe amare de natură sescviterpenică, flavonoide, substanțe de natură cumarinică, colină, mucilagii, acid salicilic, fitosterine, substanțe glicozidice,acid clorogenic, camilină, vitamine, saruri minerale.

Acţiune terapeutică 

  INTERN: analgezic slab, antialergic blând şi puternic (blocheazăi  acţiunea histaminei), antinevralgic mediu-slab, calmant general blând (este  foarte  eficient  în  doze  repetate),  sedativ  nervos  uşor,  antiinflamator puternic, antiseptic general slab, antiseptic respirator  mediu slab,  antispastic  general  mediu-slab,  antispastic  intestinal  şi  genital mediu-slab, antitoxic slab, antiulcerogen mediu, calmant gastric  şi  intestinal bun (inclusiv pentru copii  mici şi sugari), antidiareic mediu-slab, carminativ mediu, protector şi curativ bun în reacţiile produse  de  iradieri,  reduce  uşor  febra,  scade  secreţiile  gastrice, stimulent slab, sudorific mediu.

  EXTERN: activează epitelizarea şi apariţia ţesutului de granutatie  după arsuri, antialergic puternic, antihistaminic puternic, antiinflamator foarte puternic, antiinflamator genital, calmant general (băi), bun  calmant pentru piele  (reduce durerea,  senzaţia de mâncărime şi usturime), cosmetic (curăţă tenul), tonic capilar (tonifică rădăcina şi  firul de păr, îi conferă strălucire; foarte eficient pentru părul blond şi şaten.

Utilizare 

medicina umana 

  Ca plantă medicinală, museţelul are sase calităţi principale. Este antispastic, antiseptic, bacteriostatic, antiinflamator, dezinfectant si anestezic. Totodată, preparatele pe bază de museţel au si calităţi de tonic capilar, fiind, de asemenea, emoliente, carminative, cicatrizante, sudorifice. Infuzia de museţel este utilizată în multe afecţiuni, dar cu precădere în gastrite, enterocolite, colite, deci în afecţiuni ale stomacului sau intestinelor, precum si ale ficatului, rinichiului si bilei. În mod curent, infuzia de museţel dă rezultate bune în tratamentul diareei, colicilor, balonărilor, bolilor de ficat, de rinichi, astmului bronșic la copii, stărilor gripale, răcelilor, dismenoreei, conjunctivitei, abceselor dentare, stomatitelor, laringitelor, amigdalitelor, dermatozelor inflamatorii, inflamaţiilor hemoroidale, inflamaţiilor vaginale, pruritului vulvar. Museţelul se foloseste mai ales sub formă de infuzie, pentru uz intern, dar se foloseste si extern (aplicaţii locale) în stomatite, afte, ulceraţii, eczeme, hemoroizi, răni vechi, arsuri.

Contraindicatii : 

 Persoanelor cu micoze (ciuperci) întrucât o componentă a acestei plante si anume chamazulena, le întreține si chiar le reactivează .

cosmetica 

Musetelul este planta cu cele mai largi aplicatii in cosmetica, avånd proprietati antiinflamatoare, antiseptice, anestezice, descongestionante, dezinfectante, cicatrizante, emoliente. Florile de musetel se folosesc in special sub forma de infuzie, pentru ingrijirea ochilor, a tenului si a parului.

Întrebuinţări 

    Uleiul de musetel era folosit inca din antichitate sub forma de frectie contra nevralgiilor si a reumatismului

articular. La vechii egipteni, musetelul era considerat, datorita puterii sale de a scade febra, drept „floarea zeului soare“. Numele de Matricaria este derivat din latinescul „mater“ care inseamna mama, deoarece musetelul este utilizat in diverse afectiuni ale mamelor, dar si pentru femei, in general.

    Planta se cultiva pentru inflorescente (Chamommillae flos), care contin 0,5-1,5% ulei volatil, bogat in azulene, flavonoide si cumarine. Ceaiul de musetel are efect sudorific, calmant, antispasmodic, dezinfectant si antiinflamator in inflamatii de tot felul, mai ales ale mucoaselor.

    Extern, musetelul se administreaza sub forma de comprese si spalaturi in conjunctivite, in eruptii cutanate sau sub forma de gargara in dureri de dinti. Guturaiul si sinuzita se amelioreaza repede daca se inhaleaza vapori de musetel.

    În combinaţie cu menta, museţelul rezolvă în mod decisiv crampele stomacale.

    Extractul pe bază de flori de musetel s-au dovedit a avea acţiune antiinflamatoare, antiseptică şi antispastică la nivelul stomacului şi duodenului. Infuzia de fllori de musetel s-a dovedit a avea şi efecte hipnotice, inducând un somn liniştit. Acţiunca spasmolitică este datorată in special apigeninei. S-a demonstrat şi acţiunea antistafilococica

Recomandări

   Datorita uleiului  volatil bogat în chamazuiene, cât şi apigeninei, florile de musetel  se recomandă pentru acţiunea antispastică, antiniflamatoare, anestezică şi antiseptică. Sunt protectoare  şi curative în reacţiile interne sau externe produse de iradieri. De aceea, se recomanda atât radiologilor, cât şi bolnavilor care recurg la cobaltoterapie.

Mod de preparare 

PULBEREA - planta se macină fin cu râşniţa electrică de cafea după  care se cerne prin sita pentru făină albă. Se ia, de regulă, o linguriţă  rasă de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă vreme  de 10-15 minute, după care se înghite cu apă. Pulberea nu se păstrează  mai mult de 10 zile, deoarece i se alterează proprietăţile.

INHALAŢIA - într-o oală cu 500 ml. de apă clocotită se pun 2 linguri de flori, apoi imediat se acoperă cu un prosop curat. Se aşteaptă  1-2 minute, după care pacientul va pune capul sub prosop şi va inspira cu nările cât mai aproape de vasul cu flori de muşeţel în apă fierbinte. Procedeul durează minim 5-10 minute, după care pacientul rămâne cu faţa şi capul acoperite cu un prosop, evitând în următoarele 2-3 ore să se expună Ia frig sau curenţi de aer.

INFUZIA COMBINATĂ  (reţeta pentru obţinerea a  250 ml.)  -  1-2 linguriţe  de  pulbere  de  flori  de  muşeţel  se  lasă  la înmuiat într-o jumătate de cană de apă de seara până dimineaţa, când se filtrează; maceratul se păstrează, iar pulberea rămasă se opăreşte cu o jumătate de cană de apă fierbinte timp de 20 de minute, după care se lasă la răcit; se combină cele două extracte; acest preparat se bea cu un sfert de oră înainte de masă. Doza - 3 căni pe zi.

INFUZIA COMBINATĂ SUPERCONCENTRATĂ - se prepară întocmai ca şi cea anterior prezentată cu deosebirea că va fi mai concentrată: 2- 3 linguri de plantă în loc de 1 - 2 linguriţe.

INFUZIA FIERBINTE (această formă de administrare se utilizează mai  ales datorită efectului său hipertermiant; pentru efecte vindecătoare în  cazul afecţiunilor grave, plantele se administrează numai sub formă de pulbere, macerat, tinctură sau infuzie combinată; ceaiul distruge mai mult de 80% din principiile active ale plantei) - peste o linguriţă de pulbere de flori de muşeţel se adaugă o cană (250 ml) de apă fierbinte, se acoperă şi se lasă să infuzeze vreme de 10-15 minute, după care se îndulceşte cu miere şi se consumă cât mai caldă posibil. Doza - 3 căni pe zi.

CATAPLASMA - planta se macină fin cu râşniţa electrică de cafea, după care se amestecă într-un vas cu apă călduţă până se formează o pastă, care se pune într-un tifon şi se aplică pe locul afectat.

Galbenele - Calendula officinalis

Denumirea stiintifica

CALLENDULA OFFICINALIS


Denumirea populara

boance, calce, calinică, căldăruşă, cilinică, coconiţe, crăiţe, fetişcă, filimică, floare galbenă, flori oşeneşti, gălbenare, hilimică, năcoţele, ochi galben, ochişle, ochiul boului, ogriştene, roşioară, ruginele, rujinele, ruşuliţe, solomie, silinii, stâncuţă, tătăişi, vâzdoage.


Caractere morfologice


Radacina este pivotantă, lungă de cea 20 cm și groasă până la un centimetru. .
Tulpina este erectă, foliată, cu 5-25 ramificații
Frunzele sunt alterne, sesile, întregi, verde-viu, glabre; cele inferioare invers lanceolate, rotunjite la vârf, lungi până la 16 cm, iar spre partea superioară sunt din ce în ce mai îngustate si mai mici până la lanceolate.
Florile sunt grupate în antodii terminale (20-50 pe o tufă); acestea au pe margine flori ligulate 15-40 la populațiile locale, 60-500 la soiuri cu inflorescențe invoalte („bătute") - „Ball's Master-price" și „Gigant Pacific" - care au și avantajul de a avea aceste flori ligulate de culoare galbenă-portocalie (cele de culoare galbenă-deschis nu sunt admise);în centru se găsesc flori tubuloase.
Fructele sunt achene curbate în formă de seceră, cu mici țepi pe suprafață

Raspandire


Planta este răspândită aproape în toată Europa
Galbenelele se gasesc in unele gradini la tara, uneori cresc si salbatic pe grohotisuri de panta. Sunt cunoscute datorita fortei lor vindecatoare si sunt cautate, astfel ca sunt intalnite nu doar in gradini, ci si ca plante cultivate

Cultivare

Florile se recoltează la deschiderea primelor 2-3 rânduri de flori ligulate; se rup cu mâna, fără codiţe.

Recoltarea galbenelelor constituie o operatiune dificila care presupune multa forta de munca manuala. Operatiunea se face in mai multe etape, din iunie pina in octombrie, pe masura ce s-au deschis primele flori ligulate ale inflorescentei, incepind la aproximativ 65-70 de zile de la rasarire

In prima perioada, intervalul dintre recoltari este de 3-4 zile. Se recolteaza inflorescentele intregi sau florile ligulate, pe timp frumos, dupa ce s-a ridicat roua. Imediat dupa recoltare produsul se aseaza in cosuri si se transporta pentru conditionare si uscare.

Uscarea se face in strat subtire la umbra, in incaperi bine aerisite, uscate si curate. Dupa uscare, produsul se ambaleaza in lazi captusite si se pastreaza la intuneric pentru a-si pastra culoarea naturala portocalie


Compoziţia chimică

saponozide triterpenice având la bază derivați ai acidului glucuronil oleanolic: carotinoide dintre care licopina, a si (3-caroten, neolicopina A, rubixantina, luteina, xantofila, violaxantina, flavoxantina, crizantemaxantina etc, precum și unele poliine; flavonoizi și glicozizi flavonici: izoramnetin-3-ramnoglicozizi, rutinozizi si derivați ai cvercetolului; ulei volatil (cea 0,02%), substanțe amare cu structura nedefinită, gumirezine, mucilagii, esteri colesterinici ai acizilor lauric, miristic, palmitic și margaric;vitamina C, acid malic, substanțe proteice.

Acţiune terapeutică


Florile contin saponine triterpenice, 3% carotenoide (licopina, caroten, xantofila), flavonoizi si glicozizi flavonici, ulei volatil (0,02%), substante amare, mucilagii (pina la 4%), vitamina C.
Florile au actiune colagoga, cicatrizanta, antiinflamatoare calmanta si depurativa.
Principiile active continute in flori au actiune inhibatoare asupra stafilococului auriu Oxford, Escherichia coli si Candida albicans. Au actiune antitrichomonazica. 

Au utilizari contra cancerului stomacal, infectiilor, inlatura greata, voma. Intra in componenta ceaiului gastric. Se pot folosi extern sub forma de unguent, de comprese in tratamentul plagilor, ulceratiilor pielii sau arsurilor, precum si in cosmetica. 

Ajuta la secretia biliara, datorita principiului amar din flori care mareste secretia biliara.

Datorita mirosului sunt utilizate si ca insectifug pentru incaperi.

Utilizare

medicina umana
antiinflamatoare, bactericidă, cicatrizantă, emolient, emenagogă, coleretică (măreşte secreţia biliară). Creşte secreţia sudorală, sedativ, colagog, emolient, cicatrizantă, antiinflamator gastrointestinal, antitricomonazică.
Extern: cicatrizant, antiinflamator hemoroidal, stimulează circulaţia sângelui la nivelul ţesuturilor, emolient, cicatrizant, relaxează ţesuturile şi previne procesul inflamator. Realizează o bună igienă oculară.
Intră în componenţa ceaiului gastric şi aromatizantului pentru bai.

medicina veterinara :
florile de gălbenele, sunt folosite pentru diferite  afecţiuni apărute la animale:
- pentru uz intern: gastrite, ulcere, cistite hemoragice, furunculoze.
- pentru uz extern: tratarea degerăturilor, eczemelor, plăgilor, plăgilor purulente, furunculozei, papilomatozei, tricomonazei vaginale, arsuri, conjunctivite.

gospodarie:
florile se folosesc pentru vopsit în galben. Planta se fierbea în vin care se lua contra gălbinării, sau fiartă în apă cu şofran.
Carotenoidele din flori reprezintǎ un valoros colorant natural in industria alimentarǎ.

Întrebuinţări

abcese, acnee, afecţiuni oculare, arsuri, arsuri solare, amigdalită cronică, boli de ochi, cancer, cataractă, cervicită, circulaţia periferică deficitară, colecistită, conjunctivită, crăpăturile pielii, degerături, dischinezie biliară, dismenoree, enterocolite, erupţiile pielii, fistule anale, gastrită hiperacidă, glaucom, hemoroizi, hemoragii, hepatită acută, hipomenoree, icter, inflamaţii genitale, intoxicaţii alimentare, înţepături de insecte, leucoree, metroanexite, orgelet, plăgi, răni, rectocolită ulcero-hemoragică, reglarea ciclului menstrual în special tinctura, rupturi şi întinderi musculare, scurgeri vaginale, tricomonas vaginalis, tumori cancerigene, ulcer gastric şi duodenal, vaginite, varice, zona-zoster


Mod de preparare

- 2 linguriţe de flori se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se va lăsa timp de 10 minute acoperit, după care se va strecura. Se pot consuma astfel de ceaiuri câte 3-4 pe zi cu efecte deosebite.

- din 4 linguri de flori făcute praf sau se mărunţesc, apoi se vor pune la 5oo ml apă. Se vor fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se va folosi extern sau la spălături şi gargară .

-Se va umple o sticlă cu flori, fără să se îndese însă. Se va umple apoi cu ulei de floarea soarelui sau de măsline (este mai bun). Se va lăsa apoi la soare pentru 4 săptămâni. Se va strecura. Se va obţine un ulei care este foarte bun pentru tratamentele interne. Se poate face însă şi din acesta un unguent prin adăugarea de ceară de albine apoi se va topi la baie de apă (bain-Marie), se strecoară şi se foloseşte.

- se vor pune 20 de grame de plante măcinate fin în 100 ml alcool de 70 grade. Se vor lăsa apoi timp de 15 zile agitând des recipientul. După 15 zile se va strecura. Se va pune apoi în sticluţe de capacitate mai mică, închise ermetic. În acest fel pot să se păstreze timp de 2 ani. Se pot lua câte 10 picături o dată sau chiar o linguriţă. Se va lua cu puţină apă. Este preferabil să se consume înainte de mese.

levantica

levantica :

Denumirea stiintifica
Lavandula angustfolia
Fam. Lamiaceae


Denumirea populara
aspic, lavand, levănţică de grădină, levănţică de pădure, livanţ, livanţică, livan,
spichinel, spichinat.

Caractere morfologice 

Plantă perenă (subarbust), inaltă de 20-60(100) cm, cu aspect cenuşiu. 
Tulpină foarte ramificată la bază, cu ramuri subţiri, şi numeroşi lăstari sterili.
Frunze intregi, liniare, acute, pe margini revolute, cele inferioare cenuşii, cele superioare cenuşii-verzi, mai puţin păroase. Flori sunt grupate la 3 -8 nivele cu cate 3 -7 flori fiecare nivel.
Culoarea lor este violet cenuşie până la albastru-violet.
 Plăcut mirositoare.  Este o specie dc origine mediteraniana.
 Longevitate, 20-30 ani. Inflorire in lunileVI-VIII.

Raspandire 
Cultivată prin grădini ,ca plantă industrială, aromatică şi ornamentală.


Cultivare
Inmultire generativa prin rasad din seminte sau vegetativa prin  butasi inradacinati, distanta intre randuri: 1 m, iar intre tufe pe rand: 0,5 m.
Inflorescenţele se recoltează in prima jumătate a zilei, cand conţin cea mai mare cantitate de ulei şi respectiv, principii active.
Nu se indeasă in coşuri.

Compoziţia chimică
ulei  volatil  cu  miros  plăcut, constituit din acetat de linalol, geraniol,  linolol în stare liberă, valerianat  de  linalol,  boreol,  cumarină,  substanţe amare, hernianrină,  cineol, nerol, furfurol, alfa pimen, criofilen.
Cel mai important component al uleiului volatil este un alcool olifalic linaloolul  (până la 60%) şi acidul acetic.  Substanţe  amare,  tanin,  cineol,  principii  amare,  substanţe minerale
.

Acţiune terapeutică 

Carminativă, diuretică, perfumantă, stimulantă, sudorifică şi vermifugă, antiseptică, antiinflamatoare, bacteriostatică, febrifugă, antispastică,  sedativ nervos, plăgi infectate, eczeme.

Utilizare 

medicina umana 
utilizată in răceli frecvente, inflamaţii ale căilor aeriene  superioare, colită cronică, astm bronşic,

cosmetica
folosită pentru uleiuri de masaj, geluri şi spumante de  baie, săpunuri, dar şi in produse pentru inbăierea  şi masajul copiilor.

gospodarie:
inflorescenţele uscate indepărtează moliile.

Întrebuinţări 
Din florile de levănţică se face infuzie, o băutură eficientă în relaxarea sistemului nervos, dar si cu calităţi antimicrobiene,  antispasmodice,carminative, cicatrizante. Infuzia de flori de levănţică este diuretică si dezinfectantă. Dă rezultate bune în boli de inimă pe fond nervos, în tulburări stomacale si abdominale, în cefalee si migrene, în afecţiuni renale, precum și în reumatism si stări de agitaţie, de neliniste, de hiperexcitabilitate, în insomnii.
Interesant de observat – infuzia de levănţică stimulează secreţia celulei hepatice. Uleiul de lavandă aduce în fiinţă o stare de pace interioară, echilibru emoţional, afectivitate. Trezeşte intuiţia, conferă luciditate mentală, elimină stările depresive şi gândurile chinuitoare, calmează şi linişteşte profund planul emoţional. In traditia populara tulpinile  florifere  se  puneau  între  haine  contra moliilor şi ca să miroase frumos.
Pentru  a  alunga  insectele  şi  moliile  este  indicat  să  se folosească  împreună cu sulfina când este foarte eficient nu numai pentru molii  ci şi pentru păduchi sau alţi paraziţi ca pureci, etc

Mod de preparare 
infuzie din 1- 2 linguriţe flori la o cană cu apă; se beau 2 - 3 căni pe zi.
Uleiul esenţial se administreaza în cantitate de 1 - 4 picături la o linguriţă