Denumirea stiintifica
MATRICARIA CHAMOMILLA
Fam. ASTERACEAE
Denumirea populara
romaniță, mătrice, mătricea, morună,roman, romonel , românică
Caractere morfologice
Musețelul este o plantă erbacee, anuală, spontană, atingând o inălțime între 20 și 60 cm. si mult ramificată, cu flori grupate în capitule terminale. Marginea fiecărui capitul este ocupată de flori albe, iar în regiunea lui centrală se găsesc numeroase flori tubuloase, galben-aurii. Receptaculul capitulului, plan la începutul înfloririi devine conic si gol la interior, ceea ce permite deosebirea florilor de mușețel adevărat de florile recoltate de la specii înrudite dar care nu au proprietăți terapeutice
Raspandire
Musetelul este o plantă originară din sudul si sud-estul Europei, astăzi întâlnită în aproape întreaga lume. În țara noastră are o mare arie de răspândire întâlnindu-se aproape peste tot, de la câmpie unde apare masiv pe solurile sărăturoase, pâna în toate locurile însorite si mai umede de pe lângă drumuri, căi ferate, pajisti, fânete, cu predilecție pe solurile nisipoase usoare.
Cultivare
Înfloreste începând cu lunile aprilie-mai până la sfârsitul lunii august, uneori înfloreste si a doua oară în septembrie. Momentul cel mai prielnic pentru recoltare este atunci când majoritatea inflorescențelor au petalele marginale dispuse orizontal (Flores Chamomillae), în această fază de înflorire, florile au cel mai mare conținut în ulei esențial. Recoltarea se face numai după ce s-a ridicat roua si numai pe timp însorit, de obicei o singură dată pe an, în lunile mai-iunie.
Inflorescentele de musetel se culeg in zilele insorite, in timpul prinzului, cånd florile ligulate au pozitie perpendiculara pe capitul si cånd 50% din florile tubulare sunt deschise.
Compoziţia chimică
Această plantă conține : ulei volatil bogat în chamazulenă, substanțe amare de natură sescviterpenică, flavonoide, substanțe de natură cumarinică, colină, mucilagii, acid salicilic, fitosterine, substanțe glicozidice,acid clorogenic, camilină, vitamine, saruri minerale.
Acţiune terapeutică
INTERN: analgezic slab, antialergic blând şi puternic (blocheazăi acţiunea histaminei), antinevralgic mediu-slab, calmant general blând (este foarte eficient în doze repetate), sedativ nervos uşor, antiinflamator puternic, antiseptic general slab, antiseptic respirator mediu slab, antispastic general mediu-slab, antispastic intestinal şi genital mediu-slab, antitoxic slab, antiulcerogen mediu, calmant gastric şi intestinal bun (inclusiv pentru copii mici şi sugari), antidiareic mediu-slab, carminativ mediu, protector şi curativ bun în reacţiile produse de iradieri, reduce uşor febra, scade secreţiile gastrice, stimulent slab, sudorific mediu.
EXTERN: activează epitelizarea şi apariţia ţesutului de granutatie după arsuri, antialergic puternic, antihistaminic puternic, antiinflamator foarte puternic, antiinflamator genital, calmant general (băi), bun calmant pentru piele (reduce durerea, senzaţia de mâncărime şi usturime), cosmetic (curăţă tenul), tonic capilar (tonifică rădăcina şi firul de păr, îi conferă strălucire; foarte eficient pentru părul blond şi şaten.
Utilizare
medicina umana
Ca plantă medicinală, museţelul are sase calităţi principale. Este antispastic, antiseptic, bacteriostatic, antiinflamator, dezinfectant si anestezic. Totodată, preparatele pe bază de museţel au si calităţi de tonic capilar, fiind, de asemenea, emoliente, carminative, cicatrizante, sudorifice. Infuzia de museţel este utilizată în multe afecţiuni, dar cu precădere în gastrite, enterocolite, colite, deci în afecţiuni ale stomacului sau intestinelor, precum si ale ficatului, rinichiului si bilei. În mod curent, infuzia de museţel dă rezultate bune în tratamentul diareei, colicilor, balonărilor, bolilor de ficat, de rinichi, astmului bronșic la copii, stărilor gripale, răcelilor, dismenoreei, conjunctivitei, abceselor dentare, stomatitelor, laringitelor, amigdalitelor, dermatozelor inflamatorii, inflamaţiilor hemoroidale, inflamaţiilor vaginale, pruritului vulvar. Museţelul se foloseste mai ales sub formă de infuzie, pentru uz intern, dar se foloseste si extern (aplicaţii locale) în stomatite, afte, ulceraţii, eczeme, hemoroizi, răni vechi, arsuri.
Contraindicatii :
Persoanelor cu micoze
(ciuperci) întrucât o componentă a acestei plante si anume chamazulena, le
întreține si chiar le reactivează .
cosmetica
Musetelul este
planta cu cele mai largi aplicatii in cosmetica, avånd proprietati
antiinflamatoare, antiseptice, anestezice, descongestionante,
dezinfectante, cicatrizante, emoliente. Florile de musetel se folosesc in special sub forma de infuzie,
pentru ingrijirea ochilor, a tenului si a parului.
Întrebuinţări
Uleiul de musetel
era folosit inca din antichitate sub forma de frectie contra nevralgiilor si a
reumatismului
articular. La
vechii egipteni, musetelul era considerat, datorita puterii sale de a scade febra, drept
„floarea zeului soare“. Numele de Matricaria este derivat din latinescul
„mater“ care inseamna mama, deoarece musetelul
este utilizat in diverse afectiuni ale mamelor, dar si pentru femei, in general.
Planta se cultiva
pentru inflorescente (Chamommillae flos), care contin 0,5-1,5% ulei volatil, bogat in
azulene, flavonoide si cumarine. Ceaiul de musetel are efect sudorific,
calmant, antispasmodic, dezinfectant si antiinflamator in inflamatii de tot felul, mai ales ale mucoaselor.
Extern, musetelul
se administreaza sub forma de comprese si spalaturi in conjunctivite, in eruptii
cutanate sau sub forma de gargara in dureri de dinti. Guturaiul si sinuzita se amelioreaza
repede
daca se inhaleaza vapori de musetel.
În combinaţie cu menta, museţelul
rezolvă în mod decisiv crampele stomacale.
Extractul pe bază de flori de
musetel s-au dovedit a avea acţiune antiinflamatoare, antiseptică şi
antispastică la nivelul stomacului şi duodenului. Infuzia de fllori de musetel
s-a dovedit a avea şi efecte hipnotice, inducând un somn liniştit. Acţiunca
spasmolitică este datorată in special apigeninei. S-a demonstrat şi acţiunea
antistafilococica
Recomandări
Datorita uleiului volatil
bogat în chamazuiene, cât şi apigeninei, florile de musetel se recomandă
pentru acţiunea antispastică, antiniflamatoare, anestezică şi antiseptică. Sunt
protectoare şi curative în reacţiile interne sau externe produse de
iradieri. De aceea, se recomanda atât radiologilor, cât şi bolnavilor care
recurg la cobaltoterapie.
Mod de
preparare
PULBEREA -
planta se macină fin cu râşniţa electrică de cafea după care se cerne prin sita pentru făină albă. Se ia, de regulă, o linguriţă rasă
de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă
vreme de 10-15 minute, după
care se înghite cu apă. Pulberea nu se păstrează mai mult de 10 zile, deoarece i se alterează proprietăţile.
INHALAŢIA
- într-o oală cu 500 ml. de apă clocotită se pun 2 linguri de flori, apoi imediat se acoperă cu un prosop
curat. Se aşteaptă 1-2 minute,
după care pacientul va pune capul sub prosop şi va inspira cu nările cât mai aproape de vasul
cu flori de muşeţel în apă fierbinte. Procedeul durează minim 5-10 minute, după care
pacientul rămâne cu faţa şi capul acoperite cu un prosop, evitând în
următoarele 2-3 ore să se expună Ia frig sau curenţi de aer.
INFUZIA
COMBINATĂ (reţeta pentru
obţinerea a 250 ml.) - 1-2 linguriţe de pulbere de flori de muşeţel se lasă la înmuiat într-o jumătate de cană de apă de seara până
dimineaţa, când se filtrează; maceratul se păstrează, iar pulberea rămasă se
opăreşte cu o jumătate de
cană de apă fierbinte timp de 20 de minute, după care se lasă la răcit; se combină cele două extracte;
acest preparat se bea cu un sfert de oră înainte de masă. Doza - 3 căni pe zi.
INFUZIA
COMBINATĂ SUPERCONCENTRATĂ - se prepară întocmai ca şi cea anterior
prezentată cu deosebirea că va fi mai concentrată: 2- 3
linguri de plantă în loc de 1 - 2 linguriţe.
INFUZIA
FIERBINTE (această formă de administrare se utilizează mai ales
datorită efectului său hipertermiant; pentru efecte vindecătoare în cazul afecţiunilor grave, plantele se administrează numai sub formă de pulbere, macerat, tinctură sau infuzie combinată;
ceaiul distruge mai mult de 80% din
principiile active ale plantei) - peste o linguriţă de pulbere de flori de muşeţel se adaugă o cană (250
ml) de apă fierbinte, se acoperă şi
se lasă să infuzeze vreme de 10-15 minute, după care se îndulceşte cu miere şi se consumă cât mai caldă
posibil. Doza - 3 căni pe zi.
CATAPLASMA
- planta se macină fin cu râşniţa electrică de cafea, după care se amestecă într-un vas cu apă
călduţă până se formează o pastă, care se
pune într-un tifon şi se aplică pe locul afectat.
